Köszönöm szépen a mesét Letinek a szép mesét, amely tömören egy olyan méheczkéről szól aki arra buzdítja a virágokat, hogy öltözzenek át, változtassák meg kinézetük képzeletben. Ez egy jó terápiának tűnik. Így mindenkit arra buzdítok, hogy egy unalmas, szürke őszi napon legalább képzeletben változtassanak valamit magukon. /
Fleurs vertes
Ziua de vara promitea inca de dimineata sa fie una obisnuita.
Soarele stralucea nepasator, izgonind spre alte zari curajosii nori pufosi, rataciti pe albastrul lui infinit. Ciresele se jucau rosiatic printre frunze. Pasarele ciripeau vesel si neincetat. Vantul purta lenes aromele verii pe aripile-i nevazute. Florile….ei bine,florile se plictiseau. Nu mai gaseau amuzant jocul colorat al fluturilor. Nu se mai emotionau cand vraja lor parfumata subjuga fete rumene in obraji. Scuturasera nerabdatoare fiecare picatura de roua de pe frunze si petalele catifelate. Nici nu-si mai vorbeau. In fond…..despre ce? Oricum trecerea orelor nu parea sa aduca cu ea ceva nou.
Prietena lor albinuta le privea putin ingrijorata. Nu dura mult….si un zambet ii lumina fata. Ii venise o idee!
“Fetelor…va propun un joc. Sa ne inchipuim ca azi, doar azi….aveti puterea de a va schimba culoarea vesmintelor. Cum ti-ai dori sa fii azi?” se intoarse ea catre garoafa roz. Aceasta se gandi si se razgandi pret de cateva momente. “Mi-ar place sa fiu albastra ca cerul”,raspunse.
“Si tie ,trandafirule? Ce culoare ti-ar placea?”se entuziasma albinuta.
“Visez umbre portocalii pe zapada din petale”, raspunse el putin ganditor. Florile, din ce in ce mai animate, incepura toate intr-un glas sa se coloreze imaginar.
Sireata, albinuta le privea acum multumita. Ce nu le spusese ea era ca vorbise deja cu
Anita. Si aceasta, foarte draguta, acceptase sa le coloreze petalele dupa dorinte.
Dar vestea asta o pastra pentru o zi de toamna cu stropi de ploaie si nori uraciosi.